Scris de rutişor la 8 Mai 2008

Diana Nuţeanu (n. 1 decembrie 1967, Bucureşti), compozitoare şi pianistă, a studiat pianul cu Daniela Ioan şi cu Gabriela Enăşescu la Liceul “George Enescu” între 1978 şi 1986. A studiat apoi compoziţia cu Dan Constantinescu la UNMB între 1986 şi 1990 şi tot aici a fost doctorand între 1990-1991. A urmat studii de compoziţie în Polonia în 1991 şi în Darmstadt în 1992 şi a studiat cu Franco Donatoni la Accademia Chigiana în 1993. În 2001, şi-a obţinut doctoratul în muzicologoie la UNMB.

Printre premiile câştigate se găsesc o menţiune la Târgu Mureş (1988), Premiul al III-lea la Cluj-Napoca (1989, pentru Cvintet) şi Premiul I la Iaşi (1989, pentru Trei Miniaturi) şi alte premii în Bucureşti (Premiul I, 1993, pentru Cântec; Premiul I, 1994, pentru Orchestra copiilor; menţiune, 1995, pentru Umbra nopţii; Premiul al III-lea, 1997, pentru Elegia; menţiune, 1997, pentru Scherzo). (mai mult…)

Încadrat la : N, V, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: camerală, compozitoare, corală, Diana Nuteanu Voda, dirijoare, fişă, orchestrala, pian, pianista, profesor

Scris de rutişor la 9 Aprilie 2008

Compozitor, violonist, dirijor, pedagog şi critic muzical român (Bucureşti, 1890—id., 1951), şi-a început studiile la Conservatorul din Bucureşti (1900-1907), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Alfonso Castaldi (armonie, compoziţie), Robert Klenck (vioară), a continuat la Paris (1907-1909), cu George Enescu şi Berthelier (vioară), Dufay şi Thodou compoziţie) şi, în sfârşit, la Königliche Akademie der Künstler din Berlin (1909-1913), cu K. Klinger (vioară) şi Schatzenholz (contrapunct, compoziţie).

A activat ca violonist în orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice (1905-1907), apoi a susţinut o prodigioasă carieră de violonist-concertist (1907-1938), în paralel fiind violonist în orchestra filarmonicii din Bucureşti (1918-1920), fondator şi dirijor al Orchestrei municipiului Bucureşti (1929-1932), dirijor al Orchestrei Radio-Bucureşti (1933-1938). Este fondatorul cvartetului „Nottara” (1914), preluat de stat în 1924. A fost profesor de vioară la Conservatorul din Bucureşti (1916-1947).

Pe plan componistic, a fost distins cu premiul al II-lea de compoziţie „George Enescu” (1931), Palmes Académiques (Franţa, 1926) şi premiul „Robert Cremer” (1932). C.C. Nottara apelează în creaţia sa pe de o parte la melosul bizantin, iar pe de altă parte la cel popular. Suita În stil românesc (1930), spre exemplu, propune o alternanţă a părţilor după criteriul succesiunii genurilor în folclor, cântec-joc. Din opera sa amintim câteva lucrări de muzică de teatru: mimodrama Iris (1926); opera dramatică La drumul mare (1932), după Cehov; opera comică Cu dragostea nu se glumeşte (1933), după Alfred de Musset; opera Se face ziuă (1943); baletul Nuntă ţărănească ( 1950); opera Ovidiu (1950), muzică terminată şi revizuită de Wilhelm Berger (1960). C.C. Nottara a mai scris muzică vocal-simfonică, pentru orchestră (Poem pentru vioară şi orchestră, 1920; suitele pentru orchestră Impresii din Cehoslovacia, 1932, Saudades de Portugal, 1932; Concert pentru vioară şi orchestră, 1950), muzică de cameră, corală şi vocală.

Încadrat la : N, compozitori, muzică clasică | Niciun comentariu »
Tag-uri: balet, camerală, compozitor, Constantin Nottara, corală, critic, dirijor, fişă, folclor, mimodrama, Nunta taraneasca, operă, orchestrala, profesor, violonist, vocală

Scris de rutişor la 17 Martie 2008

S-a născut în 1927 la Moreni (Dâmboviţa) şi s-a stins din viaţă pe 22 ianuarie 2008, a studiat în Bucureşti la Academia Regală de Muzică (1941-46), Institutul Politehnic (1946-50) şi la actuala UNMB (1951-57), compoziţia cu Mihail Andricu. A participat la Cursurile Internaţionale de la Darmstadt (1966-69), fiind invitat aici şi în calitate de profesor (1993) şi la Cursurile de vară pentru muzică electronică în Studioul Siemens de la München (1966).

Niculescu predă compoziţie şi analiză muzicală la UNMB (1963-87, apoi din nou începând cu 1993). A fost invitat composer-in-residence prin DAAD în Berlin (1971-72) şi la Künstlerhaus Schloß Wiepersdorf (1993). A fondat “Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi”, Bucureşti (23-30 mai 1991). A fost membru al SACEM, Paris, al UCMR şi al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj.

(mai mult…)

Încadrat la : N, compozitori, muzică clasică | Niciun comentariu »
Tag-uri: avangardă, compozitor, corală, electronică, fişă, instrumentală, simfonică, Stefan Niculescu

Scris de rutişor la 17 Martie 2008

Profil Youtube: http://www.youtube.com/user/serbannichifor

Născut la Bucureşti în 1954, a absolvit violoncelul la UNMB (în 1977), asistând şi la cursurile de compoziţie ale lui Aurel Stroe. A studiat ulterior la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1994).

A urmat cursuri de specializare muzicală la München (cu Sergiu Celibidache), Darmstadt, Weimar, Breukelen şi Amsterdam. A fost bursier U.S.I.A. (1982). Este laureat al Premiilor de creaţie acordate de Academia Română, UCMR, precum şi al Concursurilor de compoziţie de la Amsterdam, Tours (1977), Evian (1978), Atena (1979), Toledo (1980), Bydgoszcz (1986) s.a.

(mai mult…)

Încadrat la : N, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: compozitor, fişă, muzicolog, Serban Nichifor, teologie

Scris de rutişor la 17 Martie 2008

Născut în 1940 la Paşcani, a studiat între 1956 şi 1963 la UNMB (compoziţie cu Mihail Jora), instituţie în cadrul căreia este actualmente profesor de compoziţie.
Adept al unor estetici muzicale înrudite precum opera deschisă, conceptualismul, muzica ambientală, spectralismul şi arhetipalismul, Octavian Nemescu este interesat în propria sa creaţie de modalităţile de recuperare în plan muzical a unor modele primordiale de semnificaţie. Circumscrisă pe alocuri unei simbolistici a imaginarului muzical, creaţia sa respiră o anumită atmosferă iniţiatică, de ritual non-spectacular, fiind dominată de acţiunea unor niveluri suprapuse de semantizare şi a unor grade diferite de conştientizare a semnificaţiilor metamuzicale (fenomene teoretizate şi în volumul său intitulat Capacităţile semantice ale muzicii, Bucureşti, 1983).
Vigoarea şi vitalitatea discursului muzical sunt la Octavian Nemescu atributele unei comunicări sonore îndreptate nu spre imanenţă, ci spre transcendenţă, spre acea revelare a funcţionalităţii magice pe care o deţinea, cândva, muzica. (mai mult…)

Încadrat la : N, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: camerală, compozitor, corală, electronică, fişă, imaginar, Octavian Nemescu, ritual, simfonică, vocală