Scris de cercer la 20 Ianuarie 2010

Compozitor, violoncelist, dirijor, muzicolog, editor (n. 21.06.1950, Craiova), Marcel Spinei provine dintr-o familie de preoţi şi compozitori de muzică religioasă.

Şi-a inceput studiile muzicale cu tatăl său: cântul bizantin şi chitara clasică. La 6 ani începe studiul violoncelului, cu profesorul şi violoncelistul Constantin Gogan, elev al lui Dimitrie Dinicu. Pianul îl va studia cu dirijorul, pianistul şi profesorul Victor Golescu. La 7 ani are loc debutul ca violoncelist, într-un recital de muzică de cameră, susţinut pe scena Filarmonicii din Craiova. În particular, studiază armonia, contrapunctul, formele muzicale şi compoziţia.

La 14 ani are loc debutul ca solist-violoncelist şi compozitor, acompaniat de Orchestra Simfonica a Filarmonicii din Craiova. Urmează liceul de Muzică la Craiova, iar în 1969 este admis la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la Facultatea Instrumente si Canto, specialitatea violoncel-solişti. Printre profesorii săi se numără: Iuliu Bonis (violoncel), Victor Ceaikovski şi Sorin Vulcu (teorie muzicala), Dan Constantinescu (contrapunct). (mai mult…)

Încadrat la : S, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: compozitor, dirijor, fişă, Marcel Spinei, muzicolog, pian, violoncel

Scris de rutişor la 8 Aprilie 2008

Compozitor român (Mobu, Sibiu, 1910 — Iaşi, 1973), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1927-1931), avându-l ca principal maestru pe Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi le continuă la Paris, între 1934 şi 1936, atât la Schola cantorum, cu Paul Le Flem şi Charles Koechlin, cât şi la Şcoala normală de muzică, unde a studiat compoziţia cu Paul Dukas.

Cariera sa pedagogică începe la Târgovişte, Focşani şi Sibiu, din 1943 stabilindu-se la Iaşi, unde devine profesor de teorie-solfegii şi armonie şi mai târziu rector al Conservatorului. În perioada 1948-1961 este dirijor al Filarmonicii Moldova, iar între 1950 şi 1959 director al acesteia.

Faptul că a cules şi prelucrat folclor, fiind un colaborator apropiat al lui Constantin Brăiloiu, s-a reflectat în bună măsură în creaţia sa. Mai multe distincţii i-au recompensat creaţia, printre care premiul al Il-lea „George Enescu” (1938) şi Premiul de Stat (1952). (mai mult…)

Încadrat la : S, compozitori, muzică clasică | Niciun comentariu »
Tag-uri: Achim Stoia, compozitor, corală, fişă, folclor, profesor, simfonică

Scris de rutişor la 6 Aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)

Încadrat la : S, compozitori, muzică clasică | Niciun comentariu »
Tag-uri: Balada, bariton, bisericeasca, camerală, cantata, compozitor, corală, dirijor, drama lirica, feerie muzicala, fişă, folclor, George Stephănescu, instrumentală, laica, lieduri, operă, opereta, orchestrala, pian, profesor, religioasa, simfonică, tenor, traducator, vocală

Scris de rutişor la 19 Martie 2008

S-a născut la Ploieşti, în 1961. A urmat compoziţia la UNMB (1981-1985) cu Myriam Marbé. A participat la seminariile internaţionale de compoziţie din Amsterdam şi Huddersfield, precum şi la al IV-lea Festival al Femeilor Compozitoare, în SUA, 1996. Unele creaţii au fost recompensate cu premii (concursul de compoziţie “Gh.Dima” de la Cluj, în 1984 pentru Cvartetul de coarde şi în 1985 pentru poemul Setea de viu, premiul UCMR în 1989, pentru cantata de cameră Zamolxe. A compus lucrări în genuri şi formule diferite – de la genurile coral, cameral, până la cel simfonic, concertant, muzică de scenă (baletul Cercul de sticlă) şi film (Pasaj). (mai mult…)

Încadrat la : S, V, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: balet, camerală, compozitoare, corală, film, fişă, Mihaela Vosganian Stanculescu, setea de viu, simfonică

Scris de rutişor la 19 Martie 2008

S-a născut în 1932 în Bucureşti şi a murit la 3 octombrie 2008. A studiat compoziţia cu Mihail Andricu la actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a predat din 1962 până în 1975 teoria instrumentelor şi orchestraţie, iar din 1975 până în 1985 compoziţie.

A participat (1966-69) la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt. În 1968 a fost oaspete al Departamentului de stat al S.U.A., spre a vizita mai multe universităţi. A putut astfel studia la faţa locului compoziţia asistată de calculator şi producerea sunetelor sintetice. În 1969 a fost invitat la studioul electronic Holstebro (Danemarca), unde a putut lucra un an. Printr-o bursă de creaţie DAAD a rămas un an la Berlin (1972-73), timp în care a luat contact şi cu Institutul de muzicologie comparată condus de Alain Daniélou. În tot acest timp, compoziţiile sale au fost cântate la Festivalurile de la Royan, Varşovia, Berlin, Roma, Paris.În 1979, a doua parte a Trilogiei Orestia a fost montată în premieră la Festivalul din Avignon. Este perioada în care Stroe scrie intensiv în maniera pe care o va defini mai târziu drept compoziţia cu mai multe sisteme de acordaj ca paradigme culturale.

Anul universitar 1985/86 îl petrece ca profesor invitat la Universitatea Illinois din Urbana Champaigne (SUA). Apoi nu va mai reveni în România, ci se va stabili în Germania, la Mannheim, unde trăieşte din compoziţie şi muzicologie. În 1986/87 a primit în Mannheim şi Berlin prelungiri ale bursei DAAD. (mai mult…)

Încadrat la : S, compozitori, muzică clasică, muzică contemporană | Niciun comentariu »
Tag-uri: Aurel Stroe, bandă magnetică, camerală, compozitor, corală, electronică, fişă, instrumentală, operă, simfonică